O mică lecţie de istorie!

O să intrăm împreună în lumea plină de secrete a istoriei şi vom vorbi despre începuturile şi evoluţia unui obiect pe care îl vedem aproape în fiecare dimineaţă, când ne pregătim de mers la muncă sau la şcoală, obiect fără de care maşina nu ar mai fi maşină – adică anvelopa sau pneu.

Cuvântul pneu reprezintă o formă de îmbrăcăminte, astfel se creează ideea că roata este “îmbrăcată”.

La începutul existenţei lor erau doar benzi din piele, ulterior din fier sau oţel fixate pe roţi din lemn folosite la căruţe.

În momentul descoperirii cauciucului în secolul al XIX-lea, s-au observat calitățile lui în fabricarea de cauciucuri, dar pneurile nu ar fi fost nimic fără tehnica vulcanizării, tehnică care prin adiţia de sulf asupra cauciucului îi conferă rezistenţă. Vulcanizarea are loc sub influenţa a 2 factori principali: temperatură şi presiune.

Charles Goodyear (n. 29 decembrie 1800 – d. 1 iulie 1860) a fost un inventator american, cunoscut pentru faptul că în 1839 a descoperit un procedeu de vulcanizare a cauciucului. Ulterior, a perfecționat acest procedeu și l-a patentat la data de 15 iunie 1844.

A lucrat încă din tinerețe în fabrica tatălui sau, unde se produceau unelte agricole și accesorii metalice. A încercat să conducă o afacere proprie, dar a eșuat.

A descoperit întâmplător că, dacă este tratat cu sulf și tratat termic, cauciucul nu mai este rigid la temperaturi joase, că își menține elasticitatea și astfel devine posibilă utilizarea acestui material la nivel industrial.

A numit acest procedeu vulcanizare.

Materialele care au suferit procesul de vulcanizare devin astfel mai puţin lipicioase şi au rezistenţă chimică superioară. Astfel cauciucul a ajuns materia primă pentru fabricarea anvelopelor de peste 100 de ani. Fie că le folosim la biciclete, scutere, scule sau maşini putem spune că anvelopele ne pun în “mişcare” de peste un secol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Posted by: Flo on

Etichete: , , , ,